Actiunea zaharului in producerea cariei dentare se explica prin doua fenomene: microorganismele din cavitatea bucala fermenteaza carbohidratii, cu producerea unor acizi ce ataca structurile dure dentare. Pe de alta parte, zaharurile constituie substratul nutritiv al acestor bacterii si inlesneste adeziunea intre calulele bacteriene.

Efectul cariogen al hidrocarbonatelor nu depinde numai de contactul lor cu dintele, ci si de durata acestui contact. Un rol important in acest sens il are consistenta alimentelor, cele moi fiind mai cariogene decat cele tari, ca si cele sub forma de pulberi fine fata de cele lichide. De asemenea, viscozitatea si adezivitatea unor produse zaharoase (caramele, jeleuri, rahat) favorizeaza in mod deosebit aparitia cariei prin stationarea lor indelungata in cavitatea bucala, in special in zonele greu accesibile. Asocierea grasimilor in produsele zaharoase le reduce timpul de contact cu dintele si, deci, nocivitatea.
Potentialului cariogen al alimentelor depinde si de proportia diferitelor tipuri de zaharuri din compozitia lor. Spre exemplu, amidonul crud din plante coboara foarte putin pH-ul, in timp ce amidonul preparat termic poate fi la fel de periculos ca zaharul. Astfel, painea si combinatia de amidon si zahar (fursecuri, prajituri, cereale indulcite) au un efect cariogen mult mai puternic decat al zaharului.

Sfaturi practice pentru o dieta mai sanatoasa:

• consumarea mai multor tipuri de alimente, in special cereale integrale, legume si fructe crude (acestea din urma au efect mecanic de curatire a dintilor). O nutritie sanatoasa este esentiala la copiii care au dintii in dezvoltare si la adulti pentru mentinerea sanatatii gingiilor si evitarea aparitiei cariei.
• laptele, produsele lactate, branzeturile si guma de mestecat fara zahar (cu xilitol – substituent al zaharului) sunt benefice pentru dinti. Ajuta la indepartarea zaharurilor din cavitatea bucala si protejeaza impotriva placii bacteriene. Consumul lor se recomanda dupa mese si gustari
• consumarea de alune sau branzeturi la sfarsitul mesei pentru combaterea aciditatii
• evitarea alimentelor care contin mult zahar, indeosebi cele lipicioase, cum ar fi dropsuri, caramele, prajituri lipicioase, jeleuri
• consumul de dulciuri sa se faca o singura data pe zi, cu ocazia meselor principale si sa fie urmat de periajul dentar
• evitarea alimentelor foarte fierbinti, in special alternanta lor cu bauturi foarte reci, intrucat determina microfisuri la nivelul smaltului – locuri unde cariile se vor dezvolta mai usor
• evitarea gustarilor dintre mese
• evitarea consumului regulat de sucuri carbogazoase (acidulate) si indulcite, dar si a sucurilor (“naturale”) de fructe, care exercita un efect acid asupra smaltului dentar
• din aceleasi considerente se recomanda evitarea abuzului de fructe si legume (indeosebi la persoanele vegetariene), intrucat pot determina eroziunea smaltului
• nu se iau gustari inainte de culcare, deoarece mancarea ramasa pe dinti peste noapte are puternic efect cariogen.

De asemenea, secretia salivara scade pe timpul noptii si nu curata gura in timpul somnului.
Aplicarea acestor masuri, alaturi de o igiena bucala corespunzatoare, ajuta la prevenirea cariilor si a afectiunilor gingivale.

Xilitolul reprezinta un alcool produs prin reducerea xilozei sau a zaharului din lemn. Xilitolul se gaseste in mod natural si in fructe, precum in pere sau capsuni. Este utilizat ca indulcitor carioprotector in dulciurile fara zahar, alaturi de gumele de mestecat si tabletele indulcitoare.

Studiul mentionat evalueaza efectele substantei asupra ecosistemului bucal si rolul sau in prevenirea cariei dentare. In cadrul unor cercetari realizate pe copii si adolescenti s-au examinat probe de saliva prelevate de la acestia.

Pe langa alte rezultate, s-a constatat ca un aport zilnic de 3,4 g xilitol este suficient pentru modificarea densitatii microorganismelor orale, insa acest lucru nu a diminuat productia acidului lactic in placa bacteriana.

Un studiu anterior arata ca folosirea unei singure doze ridicate de xilitol a redus temporar nivelul aciditatii in placa bacteriana dintre dinti.

Intr-o cercetare similara, ce cuprindea 128 de copii cu varsta cuprinsa intre 7-12 ani, subiectii au fost rugati sa mestece guma de trei ori pe zi, cu o cantitate zilnica totala de 6 grame de xilitol. Cantitatea placii bacteriene si de acid lactic a scazut in mod evident in perioada perioadei studiului.

Dupa patru saptamani, proportia germenilor cariogeni s-a redus la o treime, insa la 6 luni dupa aceea nivelurile au revenit la valorile lor initiale. In ciuda dozei folosite relativ crescute de xilitol, nu s-au consemnat reactii adverse, mai ales in privinta tulburarilor gastro-intestinale (diaree, greturi, varsaturi, etc).

Studiile amintite ofera urmatoarele recomandari:

• sa se consume zilnic xilitol, ca supliment pentru pacientii cu risc carios crescut
• produsele cu xilitol ce stimuleaza secretia salivara ar trebui sa fie alegerea primordiala (guma de mestecat)
• este necesar un consum de aproximativ 6 g de xilitol pe zi pentru neutralizarea aciditatii si astfel pentru diminuarea riscului carios
• consumul zilnic de xilitol se face cu o frecventa de cel putin 3 ori/ 24 h
• xilitolul sa fie prezent in produsele respective in cea mai mare cantitate posibila si sa nu fie combinat cu alti agenti indulcitori

Persistenta mediului acid in cavitatea bucala contribuie la aparitia eroziunilor. In mod normal, saliva are capacitatea de a tampona aciditatea si de a restabili valoare initiala a pH-ului. In schimb, daca se consuma in exces alimente cu continut bogat in acizi, mecanismele naturale de reechilibrare a pH-ului se epuizeaza si creste riscul de demineralizare a smaltului.

Dietele vegetariene si curele bazate in principal pe fructe si legume crude (in proportie de 66% din totalul alimentelor consumate), favorizeaza la randul lor dizolvarea substantei dure dentare. La fel si regurgitatiile esofagiene (la persoanele ce sufera de reflux gastro-esofagian), precum si varsaturile frecvente (la femeile insarcinate sau persoanele bulimice care isi provoaca voma).

Alimente care favorizeaza eroziunea dentara, daca se consuma in exces:

• Sucurile carbogazoase: contin acid fosforic si acid citric
• Fructe si produse obtinute din fructe: acid citric si acid maleic
• Produse fermentate (iaurt): acid lactic
• Struguri si vinuri: Acid tartaric
• Muraturile: acid acetic, acid lactic.

Dupa mese se recomanda:

• guma de mestecat fara zahar pentru stimularea secretiei salivare
• clatiri bucale timp de 30 secunde cu ape de gura ce contin fluoruri
• utilizarea pastelor de dinti cu fluor

De asemenea, este bine de stiut ca momentul ideal de consumare a alimentelor acide este de dimineata pana la pranz. In niciun caz nu se vor consuma seara, inainte de culcare, intrucat atunci se diminueaza productia de saliva si astfel se reduce capacitatea de neutralizare a aciditatii.

Tot pentru evitarea eroziunilor dentare se recomanda consumul sucurilor acidulate cu paiul, metoda prin care se reduce semnificativ contactul acizilor cu dintii. Nu va spalati pe dinti imediat dupa consumarea alimentelor sau bauturilor acide. Asteptati cel putin o ora pana cand smaltul dintilor isi revine de pe urma atacului acid.

Oamenii de stiinta cred ca una din principalele cai prin care merisorul previne infectiile tractului urinar consta tocmai in inhibarea aderentei agentilor patogeni la suprafata interna a vezicii urinare. Se pare ca mecanismul similar il adopta si la nivelul cavitatii bucale.

In cadrul experimentelor realizate, echipa condusa de Dr. Koo a dovedit ca sucul de merisor intrerupe formarea glucanilor, substante care fac legatura dintre microorganisme in structura placii dentare. Bacteriile detin enzime speciale, precum glucozil-transferaza, cu ajutorul carora pot construi placa microbiana bucata cu bucata, formand in scurt timp o adevarata fortareata care acopera dintii si ofera bacteriilor un mediu protector si favorabil proceselor lor metabolice, care duc la eliberarea de acizi. Cercetatorii au observat ca merisorul inhiba enzimele mentionate, reducandu-se astfel masa de placa dentara acumulata pe dinti.

Una din substantele sucului de merisor dezarmeaza deci patogenii cariogeni. Sa nu va ganditi ca dand buzna in magazine pentru a cumpara si consuma aceste sucuri veti scapa de carii. Din pacate, zaharul adaugat la aceste bauturi, combinat cu aciditatea fructelor continute poate facilita formarea cariei.

Urmatorul pas al studiului cosnta in detectarea substantei din sucul de merisor care ofera beneficiile amintite, urmand ca aceasta sa fie testata in detaliu, in cadrul experimentelor in vitro si in vivo, iar daca rezultatele sunt favorabile, substanta va avea mari sanse sa fie utilizata in ape de gura si paste de dinti.

Bacteriile din compozitia placii dentare au capacitatea de a se hrani cu zaharurile din alimentele pe care le consumam. Astfel, carbohidratii sunt descompusi in substante acide (acid lactic, acid propionic, acid butiric) care ataca smaltul dintilor, dizolvand anumite elemente anorganice de la suprafata. Fenomenul este reversibil (poate fi oprit, iar smaltul se reface prin precipitarea ionilor minerali din saliva), daca placa bacteriana este indepartata la timp de pe suprafata dintilor.

Cu cat efectul acid este mai indelungat, cu atat mai mare este cantitatea mineralelor extrase. Astfel, in timp, smaltul deteriorat isi pierde rezistenta, suprafata sa se prabuseste si se formeaza o cavitate carioasa. In aceasta leziune se afla foarte multe bacterii, care ajung curand la dentina, tesutul dentar aflat sub smalt (cu o duritate si rezistenta mai redusa decat a smaltului), grosimea careia o pot parcurge rapid in directa pulpei dentare (nervului), multumita structurii canaliculare a dentinei. Odata ajunse la nerv, bacteriile si toxinele acestora induc durerea, care poate fi extrem de violenta.

Iata de ce este important sa ne prezentam periodic  la control stomatologic – pentru a verifica prezenta eventualelor carii incipiente, sau pentru a efectua tratamentul cariei simple (doar cu o plomba). In caz contrar caria poate evolua pana la a fi nevoie de devitalizarea dintelui (scoaterea nervului), de tratamentul prelungit al gangrenei (cu sedinte repetate) sau uneori chiar de extractia dentara.

In plus, tratamentele complicate si prelungite necesita si costuri suplimentare.