Actiunea zaharului in producerea cariei dentare se explica prin doua fenomene: microorganismele din cavitatea bucala fermenteaza carbohidratii, cu producerea unor acizi ce ataca structurile dure dentare. Pe de alta parte, zaharurile constituie substratul nutritiv al acestor bacterii si inlesneste adeziunea intre calulele bacteriene.

Efectul cariogen al hidrocarbonatelor nu depinde numai de contactul lor cu dintele, ci si de durata acestui contact. Un rol important in acest sens il are consistenta alimentelor, cele moi fiind mai cariogene decat cele tari, ca si cele sub forma de pulberi fine fata de cele lichide. De asemenea, viscozitatea si adezivitatea unor produse zaharoase (caramele, jeleuri, rahat) favorizeaza in mod deosebit aparitia cariei prin stationarea lor indelungata in cavitatea bucala, in special in zonele greu accesibile. Asocierea grasimilor in produsele zaharoase le reduce timpul de contact cu dintele si, deci, nocivitatea.
Potentialului cariogen al alimentelor depinde si de proportia diferitelor tipuri de zaharuri din compozitia lor. Spre exemplu, amidonul crud din plante coboara foarte putin pH-ul, in timp ce amidonul preparat termic poate fi la fel de periculos ca zaharul. Astfel, painea si combinatia de amidon si zahar (fursecuri, prajituri, cereale indulcite) au un efect cariogen mult mai puternic decat al zaharului.

Sfaturi practice pentru o dieta mai sanatoasa:

• consumarea mai multor tipuri de alimente, in special cereale integrale, legume si fructe crude (acestea din urma au efect mecanic de curatire a dintilor). O nutritie sanatoasa este esentiala la copiii care au dintii in dezvoltare si la adulti pentru mentinerea sanatatii gingiilor si evitarea aparitiei cariei.
• laptele, produsele lactate, branzeturile si guma de mestecat fara zahar (cu xilitol – substituent al zaharului) sunt benefice pentru dinti. Ajuta la indepartarea zaharurilor din cavitatea bucala si protejeaza impotriva placii bacteriene. Consumul lor se recomanda dupa mese si gustari
• consumarea de alune sau branzeturi la sfarsitul mesei pentru combaterea aciditatii
• evitarea alimentelor care contin mult zahar, indeosebi cele lipicioase, cum ar fi dropsuri, caramele, prajituri lipicioase, jeleuri
• consumul de dulciuri sa se faca o singura data pe zi, cu ocazia meselor principale si sa fie urmat de periajul dentar
• evitarea alimentelor foarte fierbinti, in special alternanta lor cu bauturi foarte reci, intrucat determina microfisuri la nivelul smaltului – locuri unde cariile se vor dezvolta mai usor
• evitarea gustarilor dintre mese
• evitarea consumului regulat de sucuri carbogazoase (acidulate) si indulcite, dar si a sucurilor (“naturale”) de fructe, care exercita un efect acid asupra smaltului dentar
• din aceleasi considerente se recomanda evitarea abuzului de fructe si legume (indeosebi la persoanele vegetariene), intrucat pot determina eroziunea smaltului
• nu se iau gustari inainte de culcare, deoarece mancarea ramasa pe dinti peste noapte are puternic efect cariogen.

De asemenea, secretia salivara scade pe timpul noptii si nu curata gura in timpul somnului.
Aplicarea acestor masuri, alaturi de o igiena bucala corespunzatoare, ajuta la prevenirea cariilor si a afectiunilor gingivale.

Xilitolul este un polialcool natural utilizat frecvent ca agent de indulcire. Cercetari multiple au demonstrat ca aceasta substanta este capabila sa reduca numarul bacteriilor cariogene Streptococcus mutans. Guma de mestecat cu xilitol exista deja de multi ani pe piata, dar nu poate fi consumata de copiii mici, motiv pentru care s-a cautat o alta rezolvare.

In cadrul unui studiu recent efectuat la universitatea din Washington xilitolul a fost incorporat in jeleuri delicioase, in forma de ursuleti colorati, din care copiii participanti la studiu au primit zilnic de trei ori 4 bucati. Dupa 6 saptamani s-a constatat diminuarea numarului de microorganisme periculoase in placa bacteriana, din punct de vedere al sanatatii dintilor.

Cercetarea va continua cu o noua etapa ce va urmari daca jeleurile cu xilitol sunt sau nu eficiente in prevenirea cariilor dentare.

Cercetatorii au constatat ca toate probele provenite de la subiectii cu piercing in limba prezentau concentratii crescute de bacterii parodontopatogene (care determina boli parodontale). Nivelurile obtinute au fost semnificativ mai mari decat in cazul persoanelor fara piercing.

Bijuteriile aveau o vechime cuprinsa intre 2 si 8 ani si s-a observat ca durata purtarii piercingurilor avea influenta asupra numarului de microorganisme gasite. Astfel, cu cat piercing-ul este mai vechi in cavitatea bucala, cu atat flora bacteriana este mai bogata si mai concentrata.

Prezenta piercing-ului oral poate determina inflamatie, rani, infectii si boli parodontale. In cazuri rare se pot asocia si leziuni la nivelul nervilor locali. De asemenea, gingia dinspre cerul gurii se poate retrage datorita presiunii exercitate de piercing-ul inserat in limba. Nu in ultimul rand bijuteria poate distruge coroanele dintilor sau obturatiile (plombele) plasate in dinti.

Cercetatori de la Spitalul universitar si de la Universitatea din Geneva pun la punct o noua tehnica de fotodezinfectie, informeaza cotidianul elvetian Le Temps.

Aceasta ar putea folosi la eliminarea unor bacterii implicate in diferite patologii dentare, cum sunt cele vinovate de formarea cariilor.

Fotodezinfectia se bazeaza pe o reactie chimica care are loc cand un compus fotosensibil este expus unei surse luminoase cu o lungime de unda adecvata. Reactia genereaza un flux de radicali liberi capabili sa distruga fizic celulele bacteriene.

Procedeul se foloseste deja, mai ales in Canada, cu un laser rosu ca sursa de fotoactivare. Echipa de la Geneva a reusit sa identifice anumiti fotosensibilizatori extrasi din plante, care pot fi activati cu ajutorul unei surse luminoase albastre.

Toate cabinetele dentare au deja acest tip de sursa luminoasa pentru solidificarea rasinilor la obturatiile dentare. Prin urmare, n-ar avea nevoie sa achizitioneze aparate noi’, a spus un membru al echipei de cercetatori.

Prin acest procedeu, s-ar putea trata infectiile pulpei dentare, unde se afla tesuturile vii ale dintilor.

‘Prin tehnicile de dezinfectie conventionale utilizate la tratarea infectiilor pulpare, se constata o rata a esecului de 40% in Europa’, afirma un cercetator. Sunt necesare atunci tratamente cu antibiotice sau extractia dintelui pentru a evita complicatiile infectioase. Cu procedeul pe baza de sursa luminoasa albastra, se spera obtinerea unei dezinfectari care sa scada rata esecului. ‘In cursul unui control banal, este suficienta clatirea gurii cu o solutie care s a contina un fotosensibilizator, dentistul putand apoi sa elimine selectiv, cu o sursa luminoasa, bacteriile cariogene si sa previna astfel formarea cariilor’, explica un membru al echipei de cercetatori.

Alt avantaj al fotodezinfectiei este ca nu exista nicio cale de rezistenta bacteriana care sa necesite utilizarea antibioticelor.

Ramane sa se dezvolte un aparat potrivit, adica o fibra optica care sa permita directionarea luminii albastre spre radacina dentara. ‘Speram sa putem comercializa procedeul, desi nu pare destul de inovator pentru a fi brevetat.

‘Lumina albastra exista deja, ca si fotosensibilizatorii’, spune cercetatorul Serge Bouillaguet, al carui proiect a obtinut un premiu la a treia editia a Salonului Inovatiei, organizat de Spitalul universitar din Geneva, in septembrie 2009.

Gingia sanatoasa

Pentru a recunoaste mai usor orice modificare a gingiei, trebuie sa stim in primul rand care sunt caracteristicile unei gingii sanatoase:

• culoarea este roz deschis
• textura gingiei este punctata (asemanatoare cojii de portocala)
• este ferma si foarte aderenta de osul alveolar
• nu prezinta ulceratii, fisuri
• nu sangereaza nici spontan, dar nici la periaj sau in cursul alimentatiei

Cauze

In marea majoritate a cazurilor gingivita este provocata de prezenta placii bacteriene si/sau a tartrului dentar in apropierea gingiei. Daca igiena este neglijata sau efectuata incorect, placa bacteriana acumulata in cantitati tot mai mari poate duce la inflamarea gingiilor in doar 3 saptamani. Daca acest depozit moale, care contine milioane de microorganisme, nu este indepartat cu regularitate, bacteriile si toxinele acestora produc procese inflamatorii in tesutul gingival.

In plus, placa bacteriana depusa pe dinti se poate mineraliza prin precipitarea elementelor anorganice din saliva, formand tartrul dentar. Tartrul accelereaza si intretine gingivita. Daca inflamatia persista, in timp se poate extinde din gingie catre tesuturile invecinate, care participa la sustinerea dintelui in os: osul, radacina dintelui si ligamentele dento-alveolare.

Din pacate, inflamatia aceasta implica si fenomene distructive, astfel ca in decurs de cateva luni sau ani (durata variaza in functie de persoana si agresivitatea bacteriilor) osul si gingia se retrag de pe radacina dintelui, iar dintele se mobilizeaza, poate deveni sensibil, cariat la radacina sau pur si simplu se poate pierde complet prin mobilitate extrema.

Alte cauze:

• periajul dur al dintilor – in special cand se folosesc periute de dinti dure sau se aplica forte excesive
• obturatii (plombe) sau proteze si lucrari protetice dentare incorecte
• alinierea incorecta a dintilor – ex. dinti inghesuiti, incalecati – aceste situatii favorizeaza acumularea placii bacteriene mai ales intre dinti
• uneori ranirea gingiei cu diverse alimente tari pot determina inflamatia locala a gingiei, dar aceasta se remite dupa 4-5 zile.
• boli generale: diabetul zaharat, boli endocrine, leucemii – acestea duc la slabirea organismului si inflamarea gingiilor
• sarcina – modificarile hormonale determina o reactie mai accentuata a gingiei fata de prezenta placii bacteriene
• anumite medicamente: antihipertensive, antiepileptice
• lipsa vitaminei C

Semne si simptome

In general primele semne apar la nivelul gingiei dintre dinti, apoi fenomene se extind la toata gingia

• culoarea gingiei devine roz intens, rosu aprins sau rosu-violaceu (in functie de severitate)
• gingia poate prezenta diferite grade de tumefiere (inflamatia presupune si acumulare locala de lichid, tradusa prin umflarea gingiei)
• dispare textura punctata a gingiei si datorita edemului, ea devine lucioasa, intinsa
• nu mai este ferma, ci moale, buretoasa
• adesea sangereaza si la cea mai mica atingere: in timpul periajului, vorbirii sau la mestecarea alimentelor
• in cazuri grave la marginea gingiei apar ulceratii, fisuri
• se poate asocia sensibilitate gingivala sau retractia gingivala
• respiratie urat mirositoare datorita bacteriilor anaerobe cantonate in spatiul dintre dinti si gingie

Tratamentul gingivitei

In cadrul unui consult stomatologic medicul dentist poate stabili cauza gingivitei si poate recomanda si efectua tratamentul adecvat.
Intrucat cea mai frecventa cauza a gingivitei o reprezinta placa bacteriana, este necesara o igienizare profesionala care poate consta in detartraj supragingival si subgingival (la persoanele care au tartru), insotit de periaj profesional sau curatare cu pulbere abraziva.

In cadrul sedintei de igienizare pacientul este instruit cu privire la periajului dentar corect, i se recomanda si i se explica folosirea anumitor instrumente complementare care ajuta la eliminarea cat mai eficienta a placii bacteriene (ata interdentara, periuta interdentara, periuta unismoc sau ape de gura).

Este indicat ca la cel mult 3-4 saptamani dupa sedinta de igienizare profesionala sa va prezentati la un control, pentru a aprecia evolutia inflamatiei gingivale si – la nevoie – pentru a mai corecta deprinderile de igiena orala. Este foarte important ca pacientul sa efectueze regulat dar si corect periajul dentar. In lipsa acestuia toate masurile profesionale sunt zadarnice.

Recomandari suplimentare:

• consumati legume si fructe proaspete pentru a asigura un aport suficient de vitamina C (necesara mentinerii sanatatii gingivale)
• renuntati la fumat! fumatul diminueaza capacitatea de aparare a gingiei si agraveaza inflamatia
• puteti opta pentru paste de dinti ce contin extracte de plante (Parodontax, Blend-a-Med Complete+Herbal sau Colgate Herbal) – musetel, salvie, smirna, etc.
• respectati controalele stomatologice periodice (o data la 6 luni)

De unde provin aceste bacterii?

• din placa bacteriana detasata de pe dinti in timp ce ne spalam pe dinti
• bacterii provenite din infectii anterioare la nivelul gurii sau cailor respiratorii superioare
• bacterii din mediul inconjurator (ex. din baie)

Cum putem reduce flora microbiana acumulata pe periuta de dinti?

• in primul rand, dupa ce va spalati pe dinti, este foarte important sa clatiti bine capul periei de dinti sub jet abundent de apa calda
• dupa spalarea periutei, aceasta se scutura foarte bine si se aseaza intr-un loc uscat, in pozitie verticala, cu capul periei in sus
• saptamanal puteti cufunda capul periutei, timp de 5 minute, intr-un pahar in care turnati in prealabil apa de gura antiseptica, apoi clatiti periuta cu apa
• puteti lasa cateva minute periuta intr-o solutie de apa oxigenata 3%, pentru a distruge bacteriile anaerobe dintre smocurile periei
• aplicarea capului periutei in apa clocotita ar distruge majoritatea microorganismelor, insa ar favoriza si uzura rapida a smocurilor sale
• intre periaje evitati contactul periutei Dvs. de dinti cu alte periute
• pentru a permite uscarea completa a smocurilor periutei este recomandat sa folositi simultan 2 perii de dinti: una pentru periajul de dimineata si una pentru periajul de seara.
• nu folositi o periuta de dinti pe care ati utilizat-o intr-o perioada cand erati bolnav (raceala, gripa, gingivita grava) sau dezinfectati-o inainte de folosire
• nu acoperiti cu capac sau cu alte dispozitive capul periei de dinti, intrucat umezeala persistenta favorizeaza inmultirea microorganismelor.
• asigurati o buna ventilatie in baie si tineti accesoriile de baie cat mai curate

Cand calatoriti protejati capul periutei cu un capac din plastic sau introduceti periuta intr-un toc de voiaj.

Nu imprumutati peria de dinti nimanui (nici copiilor, fratilor sau parintilor) pentru a evita transmiterea microorganismelor de la o persoana la alta.

Si nu uitati - inlocuiti peria de dinti la intervale de 3-4 luni de zile!

Studiul a confirmat ca bebelusii nascuti pe cale naturala au fost expusi mai multor bacterii in timpul nasterii si astfel au dezvoltat si o rezistenta corespunzatoare impotriva microorganismelor. Cercetatorii accepta si influenta catorva factori sociali, care pot avea pondere semnificativa in determinarile microbiologice.

Cu cat mai devreme se face colonizarea bacteriana, cu atat mai mari sunt pagubele

Grupul oamenilor de stiinta a descoperit faptul ca in cadrul unui lot de 29 de bebelusi, nascuti prin cezariana si supusi monitorizarii periodice (ca parte a studiului realizat) primele bacterii cariogene (Streptococcus mutans) s-au prezentat la 17 luni post-partum.

Spre deosebire de acestia, la cei 127 de copii nascuti pe cale naturala bacteriile amintite s-au dezvoltat numai dupa un interval de 29 de luni de la nastere.

Streptococcus mutans se dezvolta pe suprafata dintilor si la nivelul marginii gingivale unde poate converti polizaharidele in acizi. Germenul se transmite predominant de la mama la sugar, datorita contactului apropiat si permanent intre bebelus si mama.

Studiile anterioare au indicat si importanta factorului timp: cu cat mai devreme de dezvolta coloniile de Streptococcus mutans, cu atat creste si incidenta leziunilor carioase la copii.

Liderii grupului de cercetatori afirma ca micutii adusi pe lume pe cale naturala ofera bacteriilor un mediu mai putin favorabil pentru crestere si multiplicare. Ei dezvolta o mai buna rezistenta impotriva acestor microorganisme in primul an de viata, si datorita expunerii la o mai mare varietate si intensitate de bacterii provenite de la mame si mediul inconjurator.

Aproximativ unul din cinci copii vad lumina zilei in urma cezarienei.

Se crede ca rezultatele cercetarii vor convinge astfel mai multi parinti cu privire la faptul ca pe langa alimentatia si igiena corespunzatoare, si nasterea naturala este favorabila pentru sanatatea orala a copiilor.

Studiul a fost realizat pe un lot de 240 de pacienti cu varsta peste 16 ani, care sufereau de sinuzita de origine bacteriana. Participantii au fost impartiti in patru loturi: primul a beneficiat de tratament cu antibiotice (amoxicilina) si spray nazal cu steroizi, al doilea lot a primit doar amoxicilina, al treilea numai sprayul antiinflamator si, in fine, cel de-al patrulea grup a fost tratat cu preparate placebo (fara efect farmacologic). Dupa 10 zile, nu s-au remarcat diferente semnificative intre cele 4 loturi de pacienti, ceea ce a dus la concluzia ca nici antibioticele, nici antiinflamatoarele steroidiene nu faciliteaza vindecarea pacientilor cu sinuzita.

Cercetarea pare sa confirme rezultatele unor demersuri efectuate anterior in acest sens pe mai multe loturi de copii, iar autorii sugereaza ca ar fi timpul ca tratamentul antibiotic al sinuzitelor acute sa fie reconsiderat. De asemenea, cele mai recente date din literatura de specialitate arata ca infectiile sinusale pot fi cauzate chiar si de virusuri, fungi sau alergii, iar in aceste cazuri antibioticele sunt inutile. Chiar si in cazul sinuzitelor de origine bacteriana, substantele antibiotice nu sunt capabile sa patrunda intotdeauna pana la nivelul sinusurilor, efectul lor fiind mult diminuat.

Sinuzita reprezinta una din cele mai frecvente complicatii ale racelii sau gripei. Persoanele ce sufera de sinuzita pot acuza dureri de cap, presiune in ochi, nas si obraji, congestie nazala, secretii nazale groase si abudnente, tuse si febra.

Factorul cauzal cel mai frecvent este reprezentat de igiena bucala deficitara. Placa bacteriana acumulata la nivelul santului gingival (spatiul dintre dinte si marginea libera a gingiei), prin intermediul bacteriilor si al toxinelor pe care le contine, poate induce inflamatia tesutului gingival (=gingivita).

Daca inflamatia persista, poate avansa spre profunzime, adica spre os, radacina, fibrele parodontale, pe care le distruge treptat. Bineinteles, gingia se desprinde de pe dinte, se pot asocia pungi parodontale profunde in jurul dintilor, respiratia urat mirositoare, dintii pot deveni mobili, deseori isi schimba pozitia pe arcada, afectand astfel mestecatul alimentelor si vorbirea. Distructiile pot fi atat de grave, incat se ajunge la pierderea dintilor.

In afara de igiena precara, exista o mare varietate de alti factori cauzali in instalarea afectiunilor parodontale: tulburari hormonale (pubertatea, sarcina, menopauza sau bolile hormonale), medicamente (antiepileptice, antihipertensive), diferite boli – precum diabetul zaharat, leucemia, boli sanguine, boli congenitale, etc.

Monitorizarea evolutiei bolii se poate face prin inregistrarea repetata a adancimii santului gingival / pungii parodontale din jurul dintilor afectati. Cu cat creste profunzimea masurata, cu atat este mai grava distructia.

In stadiile avansate ale bolii parodontale este necesar un tratament complex (detartraj, periaj profesional, tratament medicamentos, instruirea pacientului in vederea insusirii tehnicii corecte de igienizare), completat adesea cu interventii chirurgicale.

Prevenirea bolilor parodontale se asigura printr-o igiena bucala corecta si regulata.

Semne ale parodontopatiilor:

Numai medicul dentist poate diagnostica afectiunile parodontale. Daca observati unul sau mai multe dintre semnele de mai jos, consultati-va medicul stomatolog:

• gingia sangereaza
• gingia are culoarea rosu aprins, este umflata sau usor dureroasa
• gingia este retrasa de pe dinte.
• dintii au inceput sa se miste.
• periodic apar pungi de puroi la nivelui gingiei.
• exista modificari in modul in care dintii celor doua arcade se intalnesc in timp ce muscati
• respiratia este urat mirositoare sau aveti in permanenta un gust neplacut in gura

Placa bacteriana este extrem de bogata in microorganisme, 1 gram de placa bacteriana continand mai multe milioane de bacterii, intre 200-400 de specii diferite. Din pacate, o parte din aceste miroorganisme au capacitatea de a descompune glucidele (zaharurile) provenite din alimente, care tranziteaza cavitatea bucala, producand astfel o gama larga de acizi, care reduc pH-ul la suprafata dintelui si declanseaza demineralizarea, adica dizolvarea elementelor anorganice din smaltul superficial. Daca placa bacteriana nu este indepartata la timp si atacul acid persista, distructia dintelui progreseaza, transformandu-se in carie, cu leziuni cavitare (gauri), ce au tendinta de a avansa catre profunzime, in directia nervului dentar.

Placa bacteriana se formeaza chiar si in lipsa alimentatiei. Intr-o prima etapa ia nastere un film subtire, numit pelicula, format din materii salivare, care ulterior se colonizeaza cu bacteriile aflate in cavitatea bucala. In lipsa periajului dentar, in decurs de 24 de ore, placa dentara devine vizibila cu ochiul liber, indeosebi la marginea gingivala a dintilor.

Singura metoda de eliminare a acestui depozit moale consta in periajul dentar corect si regulat (minim 2 ori/zi), utilizarea atei interdentare sau a periei interdentare. Folosirea gumei de mestecat, sau clatirea cavitatii bucale cu apa simpla sau apa de gura nu inlocuieste spalatul pe dinti.

O noutate pe piata internationala este aparatul de curatare cu ultrasunete Biosonic/Germania de la Coltene Whaledent, pentru curatarea profunda, fara deformari si dezinfectarea instrumentelor, protezelor si altor obiecte.

Aceeasi firma prezinta aparatul de ozonoterapie OzonyTronX/Germania, dar si dusurile bucale cu ozon pentru utilizare in familie – un instrument la indemana ce curata in profunzime spatiile interdentare si subgingivale, maseaza gingiile si distruge toate bacteriile, prevenind eficient parodontitele.

Mai multe detalii pe www.denta.ro