Cercetatori de la Spitalul universitar si de la Universitatea din Geneva pun la punct o noua tehnica de fotodezinfectie, informeaza cotidianul elvetian Le Temps.

Aceasta ar putea folosi la eliminarea unor bacterii implicate in diferite patologii dentare, cum sunt cele vinovate de formarea cariilor.

Fotodezinfectia se bazeaza pe o reactie chimica care are loc cand un compus fotosensibil este expus unei surse luminoase cu o lungime de unda adecvata. Reactia genereaza un flux de radicali liberi capabili sa distruga fizic celulele bacteriene.

Procedeul se foloseste deja, mai ales in Canada, cu un laser rosu ca sursa de fotoactivare. Echipa de la Geneva a reusit sa identifice anumiti fotosensibilizatori extrasi din plante, care pot fi activati cu ajutorul unei surse luminoase albastre.

Toate cabinetele dentare au deja acest tip de sursa luminoasa pentru solidificarea rasinilor la obturatiile dentare. Prin urmare, n-ar avea nevoie sa achizitioneze aparate noi’, a spus un membru al echipei de cercetatori.

Prin acest procedeu, s-ar putea trata infectiile pulpei dentare, unde se afla tesuturile vii ale dintilor.

‘Prin tehnicile de dezinfectie conventionale utilizate la tratarea infectiilor pulpare, se constata o rata a esecului de 40% in Europa’, afirma un cercetator. Sunt necesare atunci tratamente cu antibiotice sau extractia dintelui pentru a evita complicatiile infectioase. Cu procedeul pe baza de sursa luminoasa albastra, se spera obtinerea unei dezinfectari care sa scada rata esecului. ‘In cursul unui control banal, este suficienta clatirea gurii cu o solutie care s a contina un fotosensibilizator, dentistul putand apoi sa elimine selectiv, cu o sursa luminoasa, bacteriile cariogene si sa previna astfel formarea cariilor’, explica un membru al echipei de cercetatori.

Alt avantaj al fotodezinfectiei este ca nu exista nicio cale de rezistenta bacteriana care sa necesite utilizarea antibioticelor.

Ramane sa se dezvolte un aparat potrivit, adica o fibra optica care sa permita directionarea luminii albastre spre radacina dentara. ‘Speram sa putem comercializa procedeul, desi nu pare destul de inovator pentru a fi brevetat.

‘Lumina albastra exista deja, ca si fotosensibilizatorii’, spune cercetatorul Serge Bouillaguet, al carui proiect a obtinut un premiu la a treia editia a Salonului Inovatiei, organizat de Spitalul universitar din Geneva, in septembrie 2009.

Obturatiile sunt folosite in mai multe scopuri:

• tratamentul cariilor: umplerea cavitatilor create de medic dupa curatarea cu ajutorul frezei a tesuturilor dentare cariate
• refacerea formei dintelui in cazul unor fracturi dentare
• acoperirea dentinei expuse in zona coletului dentar (portiunea coroanei dentare de langa gingie) in cazul hipersensibilitatii dentare, cand sensibilitatea nu cedeaza la tratamentul cu geluri cu fluor sau paste de dinti de tip “sensitive”

Ce materiale se folosesc la obturatii?

Exista o serie de factori care pot influenta performanta, durabilitatea, longevitatea si costurile unei obturatii: ex. igiena orala a pacientului, componentele materialului de obturatie, unde si cum se aplica obturatia, forta masticatorie aplicata pe dintele obturat.

La realizarea obturatiilor se folosesc urmatoarele tipuri de materiale:

• amalgamul
• ionomerii de sticla
• rasinile compozite
• rasinile ionomerice

Amalgamul

Amalgamul este un material utilizat de mai bine de un secol. Amalgamul reprezinta o combinatie intre mercur cu o pulbere ce contine procente variate de argint, staniu, cupru si zinc. Este durabil, usor de utilizat, foarte rezistent la uzura mecanica si relativ ieftin. Avand in vedere culoarea sa metalica se foloseste numai la dintii din spate, din considerente estetice. Desi amalgamul dentar continua sa fie sigur si un material folosit pe scara larga, exista numeroase avertizari legate de toxicitatea mercurului, dar acestea se elimina din obturatie sub forma de vapori in cantitati minime.

Dezavantajele amalgamului: sensibilitate pe termen scurt la rece sau cald dupa aplicarea obturatiei din amalgam. Aspectul metalic impiedica utilizarea sa in zona vizibila a arcadelor dentare. Nu in ultimul rand, pentru plasarea unei obturatii din amalgam, medicul dentist este nevoit sa indeparteze mai multa substanta dentara pentru a crea retentivitati in scopul ancorarii obturatiei. In timp, amalgamul poate colora tesutul dentar din jurul obturatiei.

Compozitele

Obturatiile din compozit sunt un amestec de umplutura de sticla sau cuart cu un mediu rasinos. Aceste materiale asigura o buna durabilitate si rezistenta la fractura in cazul utilizarii la obturatii cu dimensiuni mici sau medii, expuse unor forte masticatorii moderate. Medicul stomatolog nu este nevoit sa creeze retentivitati suplimentare prin indepartarea unor cantitati suplimentare din tesuturile dentare sanatoase pentru ancorarea obturatiei, ci se poate limita la curatarea structurilor cariate. Sunt disponibile sub forma de seturi, ce cuprind mai multe nuante, pentru a putea adapta obturatia la culoarea dintilor naturali ai pacientilor.

Costurile obturatiilor compozite sunt mai ridicate decat in cazul amalgamului, dar depinde si de dimensiunea cavitatii preparate si de tehnica si materialele folosite.  Aplicarea obturatiilor din amalgam necesita si mai mult timp si mai multe etape de lucru (demineralizarea peretilor cavitatii preparate cu acid, spalare, uscare, aplicarea adezivului si doar apoi se introduce materialul de obturatie propriu-zis). In timp compozitul isi poate modifica nuanta initiala.

Ionomerii de sticla

Ionomerii de sticla sunt materiale translucente, de culoarea dintelui, formate dintr-un amestec de acizi acrilici si pulbere fina de sticla. Sunt destinati utilizarii indeosebi la obturatiile pe radacina si zona gingivala a coroanei dintelui. Ionomerii de sticla pot elibera cantitati reduse de fluoruri, cu efect benefic asupra structurilor dentare adiacente. Nici in acest caz nu este nevoie de indepartarea unei cantitati suplimentare de substanta dentara, intrucat materialul adera chimic de dinte.

Ionomerii de sticla sunt folositi in primul rnad in regiunile neexpuse fortelor masticatorii puternice, intrucat preiznta o rezistenta mai mica la uzura si fractura.

Rasinile ionomerice

Contin de asemenea umplutura de sticla, alaturi de acizi acrilici si rasini acrilice. Se folosesc la obturatii mici, in zone lipsite de forte masticatorii semnificative (ex. interdentar), pe suprafetele radacinilor si prezinta o rezistenta moderata la fractura.

Intrucat niciun material de obturatie nu este perfect si in timp obturatiile de pot fisura, fractura, colora sau disloca, este recomandata verificarea integritatii acestora cu ocazia fiecarui control stomatologic periodic (la intervale de cate 6 luni). In cazul in care o obturatie se fractureaza sau se elimina complet din dinte, este indicat sa va contactati imediat medicul stomatolog pentru a cere o programare in vederea tratarii dintelui afectat.

Factorii cauzali ai colorarii dintilor cuprind:

• alimentatia: unele alimente si bauturi pot favoriza in timp aparitia petelor colorate pe dinti: alimente cu agenti coloranti, ceaiul, cafeaua, vinul rosu, bauturile racoritoare
• fumatul
• inaintarea in varsta: odata cu avansarea in etate, culoarea dintilor se intuneca
• obturatiile (plombele) dentare se pot colora in timp
• obturatiile din amalgam pot colora substanta dentara din jurul obturatiei
• dintii lipsiti de vitalitate: la 1-2 ani dupa indepartarea pulpei dentare (“scoaterea nervului” care implica indepartarea nervului si vaselor sanguine din interiorul dintelui) culoarea dintelui devine cenusie
• administrarea anumitor antibiotice la copii in perioada de dezvoltare a dintilor poate duce la colorarea galben-maronie a dintilor (ex. tetraciclina, doxiciclina)
• fluoroza dentara – reprezinta colorarea ireversibila a dintilor cauzata de un aport crescut de fluor in perioada de dezvoltare a dintilor
• uzura smaltului si expunerea stratului de dentina mai ales la varstnici sau la persoanele cu bruxism sau eroziuni dentare

In cazul coloratiilor externe, adica cele depuse pe suprafata dintilor sub forma de pete colorate, se pot elimina cu ajutorul unei igienizari profesionale, care poate fi efectuata numai in cabinetul stomatologic.

In ceea ce priveste coloratiile intrinseci, care presupun modificarea culorii tesuturilor dure dentare, este nevoie de albirea chimica. Si in acest caz cea mai recomandata metoda este albirea profesionala, realizata de medicul dentist.

Pentru prevenirea colorarii dintilor se pot folosi paste de dinti care prezinta pe eticheta inscriptia “whitening” (cu efect de albire). Acestea contin cantitati mai mari de substante abrazive, cu ajutorul carora se pot lustrui suprafetele dentare, prevenind astfel depunerea pigmentilor.

Atentie: nu folositi in permanenta pastele de dinti cu efect de albire, intrucat puteti rani gingiile si smaltul dentar! Este indicat sa utilizati aceste produse alternativ cu pastele de dinti obisnuite (de ex. dimineata va spalati pe dinti cu pasta de dinti clasica, iar seara cu pasta de dinti mai abraziva).

De asemenea, pentru prevenirea si indepartarea petelor colorate de pe dinti puteti folosi periuta electrica. Capul activ al acesteia realizeaza miscari la o frecventa ridicata si indeparteaza eficient petele colorate de pe suprafata dintilor.