Cercetatorii au constatat ca toate probele provenite de la subiectii cu piercing in limba prezentau concentratii crescute de bacterii parodontopatogene (care determina boli parodontale). Nivelurile obtinute au fost semnificativ mai mari decat in cazul persoanelor fara piercing.

Bijuteriile aveau o vechime cuprinsa intre 2 si 8 ani si s-a observat ca durata purtarii piercingurilor avea influenta asupra numarului de microorganisme gasite. Astfel, cu cat piercing-ul este mai vechi in cavitatea bucala, cu atat flora bacteriana este mai bogata si mai concentrata.

Prezenta piercing-ului oral poate determina inflamatie, rani, infectii si boli parodontale. In cazuri rare se pot asocia si leziuni la nivelul nervilor locali. De asemenea, gingia dinspre cerul gurii se poate retrage datorita presiunii exercitate de piercing-ul inserat in limba. Nu in ultimul rand bijuteria poate distruge coroanele dintilor sau obturatiile (plombele) plasate in dinti.

Gingia sanatoasa

Pentru a recunoaste mai usor orice modificare a gingiei, trebuie sa stim in primul rand care sunt caracteristicile unei gingii sanatoase:

• culoarea este roz deschis
• textura gingiei este punctata (asemanatoare cojii de portocala)
• este ferma si foarte aderenta de osul alveolar
• nu prezinta ulceratii, fisuri
• nu sangereaza nici spontan, dar nici la periaj sau in cursul alimentatiei

Cauze

In marea majoritate a cazurilor gingivita este provocata de prezenta placii bacteriene si/sau a tartrului dentar in apropierea gingiei. Daca igiena este neglijata sau efectuata incorect, placa bacteriana acumulata in cantitati tot mai mari poate duce la inflamarea gingiilor in doar 3 saptamani. Daca acest depozit moale, care contine milioane de microorganisme, nu este indepartat cu regularitate, bacteriile si toxinele acestora produc procese inflamatorii in tesutul gingival.

In plus, placa bacteriana depusa pe dinti se poate mineraliza prin precipitarea elementelor anorganice din saliva, formand tartrul dentar. Tartrul accelereaza si intretine gingivita. Daca inflamatia persista, in timp se poate extinde din gingie catre tesuturile invecinate, care participa la sustinerea dintelui in os: osul, radacina dintelui si ligamentele dento-alveolare.

Din pacate, inflamatia aceasta implica si fenomene distructive, astfel ca in decurs de cateva luni sau ani (durata variaza in functie de persoana si agresivitatea bacteriilor) osul si gingia se retrag de pe radacina dintelui, iar dintele se mobilizeaza, poate deveni sensibil, cariat la radacina sau pur si simplu se poate pierde complet prin mobilitate extrema.

Alte cauze:

• periajul dur al dintilor – in special cand se folosesc periute de dinti dure sau se aplica forte excesive
• obturatii (plombe) sau proteze si lucrari protetice dentare incorecte
• alinierea incorecta a dintilor – ex. dinti inghesuiti, incalecati – aceste situatii favorizeaza acumularea placii bacteriene mai ales intre dinti
• uneori ranirea gingiei cu diverse alimente tari pot determina inflamatia locala a gingiei, dar aceasta se remite dupa 4-5 zile.
• boli generale: diabetul zaharat, boli endocrine, leucemii – acestea duc la slabirea organismului si inflamarea gingiilor
• sarcina – modificarile hormonale determina o reactie mai accentuata a gingiei fata de prezenta placii bacteriene
• anumite medicamente: antihipertensive, antiepileptice
• lipsa vitaminei C

Semne si simptome

In general primele semne apar la nivelul gingiei dintre dinti, apoi fenomene se extind la toata gingia

• culoarea gingiei devine roz intens, rosu aprins sau rosu-violaceu (in functie de severitate)
• gingia poate prezenta diferite grade de tumefiere (inflamatia presupune si acumulare locala de lichid, tradusa prin umflarea gingiei)
• dispare textura punctata a gingiei si datorita edemului, ea devine lucioasa, intinsa
• nu mai este ferma, ci moale, buretoasa
• adesea sangereaza si la cea mai mica atingere: in timpul periajului, vorbirii sau la mestecarea alimentelor
• in cazuri grave la marginea gingiei apar ulceratii, fisuri
• se poate asocia sensibilitate gingivala sau retractia gingivala
• respiratie urat mirositoare datorita bacteriilor anaerobe cantonate in spatiul dintre dinti si gingie

Tratamentul gingivitei

In cadrul unui consult stomatologic medicul dentist poate stabili cauza gingivitei si poate recomanda si efectua tratamentul adecvat.
Intrucat cea mai frecventa cauza a gingivitei o reprezinta placa bacteriana, este necesara o igienizare profesionala care poate consta in detartraj supragingival si subgingival (la persoanele care au tartru), insotit de periaj profesional sau curatare cu pulbere abraziva.

In cadrul sedintei de igienizare pacientul este instruit cu privire la periajului dentar corect, i se recomanda si i se explica folosirea anumitor instrumente complementare care ajuta la eliminarea cat mai eficienta a placii bacteriene (ata interdentara, periuta interdentara, periuta unismoc sau ape de gura).

Este indicat ca la cel mult 3-4 saptamani dupa sedinta de igienizare profesionala sa va prezentati la un control, pentru a aprecia evolutia inflamatiei gingivale si – la nevoie – pentru a mai corecta deprinderile de igiena orala. Este foarte important ca pacientul sa efectueze regulat dar si corect periajul dentar. In lipsa acestuia toate masurile profesionale sunt zadarnice.

Recomandari suplimentare:

• consumati legume si fructe proaspete pentru a asigura un aport suficient de vitamina C (necesara mentinerii sanatatii gingivale)
• renuntati la fumat! fumatul diminueaza capacitatea de aparare a gingiei si agraveaza inflamatia
• puteti opta pentru paste de dinti ce contin extracte de plante (Parodontax, Blend-a-Med Complete+Herbal sau Colgate Herbal) – musetel, salvie, smirna, etc.
• respectati controalele stomatologice periodice (o data la 6 luni)

Obturatiile sunt folosite in mai multe scopuri:

• tratamentul cariilor: umplerea cavitatilor create de medic dupa curatarea cu ajutorul frezei a tesuturilor dentare cariate
• refacerea formei dintelui in cazul unor fracturi dentare
• acoperirea dentinei expuse in zona coletului dentar (portiunea coroanei dentare de langa gingie) in cazul hipersensibilitatii dentare, cand sensibilitatea nu cedeaza la tratamentul cu geluri cu fluor sau paste de dinti de tip “sensitive”

Ce materiale se folosesc la obturatii?

Exista o serie de factori care pot influenta performanta, durabilitatea, longevitatea si costurile unei obturatii: ex. igiena orala a pacientului, componentele materialului de obturatie, unde si cum se aplica obturatia, forta masticatorie aplicata pe dintele obturat.

La realizarea obturatiilor se folosesc urmatoarele tipuri de materiale:

• amalgamul
• ionomerii de sticla
• rasinile compozite
• rasinile ionomerice

Amalgamul

Amalgamul este un material utilizat de mai bine de un secol. Amalgamul reprezinta o combinatie intre mercur cu o pulbere ce contine procente variate de argint, staniu, cupru si zinc. Este durabil, usor de utilizat, foarte rezistent la uzura mecanica si relativ ieftin. Avand in vedere culoarea sa metalica se foloseste numai la dintii din spate, din considerente estetice. Desi amalgamul dentar continua sa fie sigur si un material folosit pe scara larga, exista numeroase avertizari legate de toxicitatea mercurului, dar acestea se elimina din obturatie sub forma de vapori in cantitati minime.

Dezavantajele amalgamului: sensibilitate pe termen scurt la rece sau cald dupa aplicarea obturatiei din amalgam. Aspectul metalic impiedica utilizarea sa in zona vizibila a arcadelor dentare. Nu in ultimul rand, pentru plasarea unei obturatii din amalgam, medicul dentist este nevoit sa indeparteze mai multa substanta dentara pentru a crea retentivitati in scopul ancorarii obturatiei. In timp, amalgamul poate colora tesutul dentar din jurul obturatiei.

Compozitele

Obturatiile din compozit sunt un amestec de umplutura de sticla sau cuart cu un mediu rasinos. Aceste materiale asigura o buna durabilitate si rezistenta la fractura in cazul utilizarii la obturatii cu dimensiuni mici sau medii, expuse unor forte masticatorii moderate. Medicul stomatolog nu este nevoit sa creeze retentivitati suplimentare prin indepartarea unor cantitati suplimentare din tesuturile dentare sanatoase pentru ancorarea obturatiei, ci se poate limita la curatarea structurilor cariate. Sunt disponibile sub forma de seturi, ce cuprind mai multe nuante, pentru a putea adapta obturatia la culoarea dintilor naturali ai pacientilor.

Costurile obturatiilor compozite sunt mai ridicate decat in cazul amalgamului, dar depinde si de dimensiunea cavitatii preparate si de tehnica si materialele folosite.  Aplicarea obturatiilor din amalgam necesita si mai mult timp si mai multe etape de lucru (demineralizarea peretilor cavitatii preparate cu acid, spalare, uscare, aplicarea adezivului si doar apoi se introduce materialul de obturatie propriu-zis). In timp compozitul isi poate modifica nuanta initiala.

Ionomerii de sticla

Ionomerii de sticla sunt materiale translucente, de culoarea dintelui, formate dintr-un amestec de acizi acrilici si pulbere fina de sticla. Sunt destinati utilizarii indeosebi la obturatiile pe radacina si zona gingivala a coroanei dintelui. Ionomerii de sticla pot elibera cantitati reduse de fluoruri, cu efect benefic asupra structurilor dentare adiacente. Nici in acest caz nu este nevoie de indepartarea unei cantitati suplimentare de substanta dentara, intrucat materialul adera chimic de dinte.

Ionomerii de sticla sunt folositi in primul rnad in regiunile neexpuse fortelor masticatorii puternice, intrucat preiznta o rezistenta mai mica la uzura si fractura.

Rasinile ionomerice

Contin de asemenea umplutura de sticla, alaturi de acizi acrilici si rasini acrilice. Se folosesc la obturatii mici, in zone lipsite de forte masticatorii semnificative (ex. interdentar), pe suprafetele radacinilor si prezinta o rezistenta moderata la fractura.

Intrucat niciun material de obturatie nu este perfect si in timp obturatiile de pot fisura, fractura, colora sau disloca, este recomandata verificarea integritatii acestora cu ocazia fiecarui control stomatologic periodic (la intervale de cate 6 luni). In cazul in care o obturatie se fractureaza sau se elimina complet din dinte, este indicat sa va contactati imediat medicul stomatolog pentru a cere o programare in vederea tratarii dintelui afectat.