Factorii cauzali ai colorarii dintilor cuprind:

• alimentatia: unele alimente si bauturi pot favoriza in timp aparitia petelor colorate pe dinti: alimente cu agenti coloranti, ceaiul, cafeaua, vinul rosu, bauturile racoritoare
• fumatul
• inaintarea in varsta: odata cu avansarea in etate, culoarea dintilor se intuneca
• obturatiile (plombele) dentare se pot colora in timp
• obturatiile din amalgam pot colora substanta dentara din jurul obturatiei
• dintii lipsiti de vitalitate: la 1-2 ani dupa indepartarea pulpei dentare (“scoaterea nervului” care implica indepartarea nervului si vaselor sanguine din interiorul dintelui) culoarea dintelui devine cenusie
• administrarea anumitor antibiotice la copii in perioada de dezvoltare a dintilor poate duce la colorarea galben-maronie a dintilor (ex. tetraciclina, doxiciclina)
• fluoroza dentara – reprezinta colorarea ireversibila a dintilor cauzata de un aport crescut de fluor in perioada de dezvoltare a dintilor
• uzura smaltului si expunerea stratului de dentina mai ales la varstnici sau la persoanele cu bruxism sau eroziuni dentare

In cazul coloratiilor externe, adica cele depuse pe suprafata dintilor sub forma de pete colorate, se pot elimina cu ajutorul unei igienizari profesionale, care poate fi efectuata numai in cabinetul stomatologic.

In ceea ce priveste coloratiile intrinseci, care presupun modificarea culorii tesuturilor dure dentare, este nevoie de albirea chimica. Si in acest caz cea mai recomandata metoda este albirea profesionala, realizata de medicul dentist.

Pentru prevenirea colorarii dintilor se pot folosi paste de dinti care prezinta pe eticheta inscriptia “whitening” (cu efect de albire). Acestea contin cantitati mai mari de substante abrazive, cu ajutorul carora se pot lustrui suprafetele dentare, prevenind astfel depunerea pigmentilor.

Atentie: nu folositi in permanenta pastele de dinti cu efect de albire, intrucat puteti rani gingiile si smaltul dentar! Este indicat sa utilizati aceste produse alternativ cu pastele de dinti obisnuite (de ex. dimineata va spalati pe dinti cu pasta de dinti clasica, iar seara cu pasta de dinti mai abraziva).

De asemenea, pentru prevenirea si indepartarea petelor colorate de pe dinti puteti folosi periuta electrica. Capul activ al acesteia realizeaza miscari la o frecventa ridicata si indeparteaza eficient petele colorate de pe suprafata dintilor.

Aplicarea bijuteriei pe smalt este o procedura simpla, nedureroasa si nu presupune distrugerea substantei dure dentare. Dureaza cel mult 20 de minute si implica periajul profesional al ambelor arcade dentare, cu accent pe dintele selectat pentru purtarea bijuteriei, urmat de lipirea bijuteriei de smaltul dintelui cu ajutorul unei substante adezive transparente. Mai intai medicul dentist aplica un gel demineralizant pe smaltul dintelui, pentru a favoriza adeziunea materialului de lipit.

Dupa spalarea si uscarea dintelui, va aplica adezivul transparent pe suprafata bijuteriei, pe care o va aseza pe locul ales de pe dinte. In final materialul adeziv se polimerizeaza cu lampa speciala, pentru a face priza. Bijuteria poate fi indepartata oricand de pe dinte doar de medicul stomatolog, fara riscuri asupra integritatii dintelui.

Materiale disponibile: metale pretioase – aur, platina, argint sau pietre pretioase si nepretioase – diamant, rubin, safir, smarald, cristale swarovski.

Dupa lipirea bijuteriei pacientul va avea nevoie de obicei cateva ore sau zile pana se obisnuieste cu prezenta micutei bijuterii. Mult mai important de mentionat este insa faptul ca pe parcursul purtarii bijuteriri, pacientul trebuie sa mentina o igiena corespunzatoare in zona respectiva, pentru a preveni acumularea placii bacteriene si a tartrului, caria dentara sau caderea prematura a bijuteriei.

Bijuteriile dentare prezinta vreun risc?

In general nu implica riscuri semnificative.

Care este durata de viata a bijuteriilor dentare?

Depinde de zona in care se aplica (incisiv central sau lateral, canin sau premolar superior) si de respectarea stricta a etapelor de lipire pe dinte, respectiv de manevrele de igiena orala ale pacientului. In general pot rezista in cavitatea bucala intre 6 luni si 2-3 ani. Se poate intampla ca bijuteria sa se dezlipeasca dupa numai cateva saptamani de la lipire.

Cui nu se recomanda purtarea bijuteriilor dentare?

Persoanele cu igiena orala incorecta reprezinta contraindicatie pentru bijuteriile dentare. In primul rand datorita riscului carios determinat de acumularea abundenta a placii bacteriene pe suprafata dentara din jurul bijuteriei. De asemenea, o bijuterie dentara aplicata in contextul unei igiene orale defectuoase nu face altceva decat sa atraga atentia asupra depozitelor de placa bacteriana si resturi alimentare.

Amoxicilina este antibioticul prescris de obicei la copii atunci cand acestia sufera de afectiuni ale urechii sau infectii bacteriene.
“Modificarile aparute la nivelul dintilor la copii, pe care le numim noi fluoroza dentara se pare a fi asociate cu utilizarea amoxicilinei in primul an de viata” spune liderul grupului de cercetatori, Dr. Steven M. Levy, directorul Departamentului de Sanatate Publica Dentara de la Universitatea din Iowa.

Expunerea la fluoruri in primii ani de viata poate fi cauza primara a fluorozei dentare, daca se folosesc in cantitati exagerate. Fluoroza dentara reprezinta o distructie permanenta a celulelor sintetizatoare de smalt si drept urmare invelisul extern al coroanelor dentare devine poros si colorat. Modificarile pot varia de la usoare pete, abia diferentiabile, pana la lipsa de substanta si pete maronii.

In studiul amintit, oamenii de stiinta au urmarit 579 de copii, de la nastere si pana la varsta de 32 de luni. La fiecare 3-4 luni, ei au chestionat parintii cu privire la eventuala administrare a fluorului sau a amoxicilinei. La finalul studiului, ei au constatat ca 75% din copii au primit amoxicilina pana la 12 luni si 91% pana la varsta de 32 de luni. Totodata, 24% din totalul copiilor examinati prezenta fluoroza dentara.
Grupul de cercetatori au descoperit ca administrarea amoxicilinei pare sa amplifice riscul aparitiei fluorozei dentare. „Posibila legatura dintre amoxicilina si distructia smaltului nu este clarificata momentan, dar datele constatate ne avertizeaza sa fim mult mai precauti cand dorim sa prescriem antibiotice in cazul copiilor” a mai adaugat liderul grupului de cercetatori.

Articolul apare in numarul din octombrie al publicatiei Arhivele Medicinii Pediatrice si Adolescente.

Oamenii de stiinta cred ca una din principalele cai prin care merisorul previne infectiile tractului urinar consta tocmai in inhibarea aderentei agentilor patogeni la suprafata interna a vezicii urinare. Se pare ca mecanismul similar il adopta si la nivelul cavitatii bucale.

In cadrul experimentelor realizate, echipa condusa de Dr. Koo a dovedit ca sucul de merisor intrerupe formarea glucanilor, substante care fac legatura dintre microorganisme in structura placii dentare. Bacteriile detin enzime speciale, precum glucozil-transferaza, cu ajutorul carora pot construi placa microbiana bucata cu bucata, formand in scurt timp o adevarata fortareata care acopera dintii si ofera bacteriilor un mediu protector si favorabil proceselor lor metabolice, care duc la eliberarea de acizi. Cercetatorii au observat ca merisorul inhiba enzimele mentionate, reducandu-se astfel masa de placa dentara acumulata pe dinti.

Una din substantele sucului de merisor dezarmeaza deci patogenii cariogeni. Sa nu va ganditi ca dand buzna in magazine pentru a cumpara si consuma aceste sucuri veti scapa de carii. Din pacate, zaharul adaugat la aceste bauturi, combinat cu aciditatea fructelor continute poate facilita formarea cariei.

Urmatorul pas al studiului cosnta in detectarea substantei din sucul de merisor care ofera beneficiile amintite, urmand ca aceasta sa fie testata in detaliu, in cadrul experimentelor in vitro si in vivo, iar daca rezultatele sunt favorabile, substanta va avea mari sanse sa fie utilizata in ape de gura si paste de dinti.

Amoxicilina este unul dintre cele mai utilizate antibiotice la copii, indeosebi in cazul otitelor medii (infectia si inflamatia urechii medii). Au existat si in anii precedenti date referitoare la corelatia dintre administrarea amoxicilinei si defectele de smalt, iar autorii sustin faptul ca pana si modificarile minime ale suprafetei smaltului pot avea efect asupra sistemului de asistenta stomatologica, multumita utilizarii pe scara larga a amoxicilinei.

Liang Hong, impreuna cu colegii sai din cadrul Universitatii din Iowa, a incercat sa stabileasca asocierea dintre fluoroza dentara si dozarea amoxicilinei in copilaria timpurie. Cercetatorii au analizat datele studiilor existente despre fluor, respectiv factorii biologici si comportamentali, precum si starea de sanatate a dintilor la copii. Au fost cuprinsi in evaluare 579 de subiecti, care au fost monitorizati de la nastere pana la varsta de 32 de luni, prin examinari clinice si prin intermediul unor chestionare pentru colectarea datelor referitoare la ingestia de fluor si utilizarea amoxicilinei.

„Rezultatele indica faptul ca amoxicilina administrata la varste fragede, in copilaria timpurie, pare sa se coreleze cu fluoroza primilor molari permanenti, dar si a incisivilor centrali superiori” – afirma autorii articolului. Durata tratamentului cu amoxicilina este strans corelata cu numarul primilor dinti ce erup si care prezinta semnele fluorozei.”

Pana la varsta de un an doua treimi din persoanele examinate au beneficiat de terapie cu amoxicilina. La 32 de luni 91% din participantii studiului au primit tratament cu acest antibiotic. In total la 24% dintre ei erau prezente semne ale fluorozei la nivelul ambilor incisivi centrali superiori.

Administrarea amoxicilinei intre 3 si 6 luni dubleaza riscul formarii fluorozei.

Cercetatorii afirma ca sunt necesare studii clinice si de laborator – incluzand aici si examinarile efectuate la animale tratate cu doze speciale de amoxicilina, respectiv analiza chimica si histologica a dintilor afectati si evaluari epidemiologice, care sa sustina rezultatele obtinute.

„Constatarile noastre ne determina sa credem ca administrarea amoxicilinei la sugari si copii mici face parte din factorii de risc inca neclarificati in privinta dintilor aflati in perioada de dezvoltare. Desi rezultatele acestui singur studiu nu ne permit sa recomandam evitarea utilizarii amoxicilinei in copilaria timpurie, corelatia constatata subliniaza ca este nevoie de mai multa circumspectie in privinta tratamentului cu acest antibiotic, indeosebi in prima perioada a copilariei” – au conchis cercetatorii.

La nivelul cavitatii bucale, NovaMin se dizolva in saliva si elibereaza milioane de ioni activi de calciu si fosfor, care sunt prezenti si in mod normal in mediul bucal, dar in concentratii mult mai reduse. O parte din ioni adera de suprafata smaltului sub forma de fosfati de calciu, formand un adevarat depozit ionic la acest nivel, din care ulterior elementele chimice mentionate se pot elibera treptat, pe parcursul mai multor ore.

Ionii eliberati devin astfel disponibili pentru procesul de remineralizare naturala ce are loc la suprafat smaltului. Acesta reprezinta fenomenul natural care asigura refacerea straturilor superficiale ale dintelui, afectate de eventuala expunere la alimente si lichide acide (fructe, indeosebi citrice, bauturi acidulate sau carbogazoase, sucuri de fructe) sau la bacteriile cariogene din placa dentara. Ionii eliberati, alaturi de cei prezenti deja in saliva, se combina chimic formand cristale de hidroxiapatita, forma speciala a tesuturilor dure ce formeaza dintele.

De asemenea, noua tehnologie reduce sensibilitatea dintilor, dupa cateva saptamani de utilizare.

Produse bazate pe aceasta tehnologie:

1. SootheRx ®: comercializat in America de Nord de compania 3M/Omnii
2. DenShield™: similar cu precedentul, disponibil in Europa si Asia.
3. Oravive™: sistem pentru reducerea sensibilitatii, promovarea sanatatii dintilor si a gingiilor, disponibil in SUA
4. SensiShield™: formula avansata pentru dinti sensibili, comercializata in statele UE de compania Periproducts
5. Nanosensitive hca®: produs in Germania si comercializat in Europa.

In compozitia coroanei dentare distingem trei straturi diferite, dinspre suprafata spre profunzime: smaltul, dentina si pulpa coronara. Smaltul este cel mai dens si rezistent tesut al organismului, fiind format din cristale. Dentina prezinta o structura canaliculara, este mai groasa si protejeaza pulpa dentara, aceasta din urma fiind, de fapt, un manunchi de vase si nervi dispus in interiorul dintelui.

Astfel, dintii sunt formati din coroana si radacina, iar forma celor doua portiuni variaza in functie de tipul dintelui respectiv.

Radacina este portiunea dintelui aflata in interiorul osului. Are rol de fixare a dintelui in os, fiind alcatuita din cement (la suprafata), dentina si canal/sau canale radiculare. In general incisivii, caninii, premolarii inferiori si al doilea premolar superior au cate o radacina. Primul premolar superior prezinta in majoritatea cazurilor doua radacini. Molarii de sase ani (primii molari) au de obicei trei radacini, in vreme ce restul molarilor pot avea numar variat de radacini (3,2 sau 1).

Parodontiul este sistemul de sustinere al dintelui si inconjoara radacina acestuia. Cuprinde foarte multe fibre parodontale, care asigura ancorarea radacinii in alveola.

Bacteriile din compozitia placii dentare au capacitatea de a se hrani cu zaharurile din alimentele pe care le consumam. Astfel, carbohidratii sunt descompusi in substante acide (acid lactic, acid propionic, acid butiric) care ataca smaltul dintilor, dizolvand anumite elemente anorganice de la suprafata. Fenomenul este reversibil (poate fi oprit, iar smaltul se reface prin precipitarea ionilor minerali din saliva), daca placa bacteriana este indepartata la timp de pe suprafata dintilor.

Cu cat efectul acid este mai indelungat, cu atat mai mare este cantitatea mineralelor extrase. Astfel, in timp, smaltul deteriorat isi pierde rezistenta, suprafata sa se prabuseste si se formeaza o cavitate carioasa. In aceasta leziune se afla foarte multe bacterii, care ajung curand la dentina, tesutul dentar aflat sub smalt (cu o duritate si rezistenta mai redusa decat a smaltului), grosimea careia o pot parcurge rapid in directa pulpei dentare (nervului), multumita structurii canaliculare a dentinei. Odata ajunse la nerv, bacteriile si toxinele acestora induc durerea, care poate fi extrem de violenta.

Iata de ce este important sa ne prezentam periodic  la control stomatologic – pentru a verifica prezenta eventualelor carii incipiente, sau pentru a efectua tratamentul cariei simple (doar cu o plomba). In caz contrar caria poate evolua pana la a fi nevoie de devitalizarea dintelui (scoaterea nervului), de tratamentul prelungit al gangrenei (cu sedinte repetate) sau uneori chiar de extractia dentara.

In plus, tratamentele complicate si prelungite necesita si costuri suplimentare.

Pasta de dinti, denumita Enamel Care Sensitive, este creata de compania “Arm and Hammer”, si reprezinta primul produs de acest gen menit sa elimine cauza sensibilitatii dintilor si nu doar sa reduca intensitatea simptomelor.

Tratamentul este recomandat in primul rand persoanelor ce sufera din cauza dintilor sensibili. In Marea Bitanie numarul persoanelor cu sensibilitate dentara se ridica la 13 milioane, iar costurile terapeutice se ridica la aproximativ 90 de milioane de euro pe an.

Graham Barnby, medicul stomatolog care s-a ocupat de testarea produsului, afirma ca ca imbunatatirile s-au remarcat dupa doar doua saptamani de utilizare a produsului. Reprezentantii “Arm and Hammer” explica: “Pasta de dinti contine de opt ori mai mult calciu care, in combinatie cu saliva, acopera si protejeaza dintii, contribuind totodata la refacerea smaltului”.

Sensibilitatea dintilor este o problema care apare la majoritatea persoanelor inaintate in varsta, intrucat la aceasta categorie de populatie se instaleaza cel mai frecvent retractiile gingivale, iar smaltul se erodeaza in timp din cauza consumului de alimente sau a bauturilor acide. Calciul incorporat in pasta de dinti are menirea de a impiedica dizolvarea elementelor minerale din tesuturile dure dentare si protejeaza dintii de durere, prin blocarea tubulilor dentinari, care transmit senzatia de durere.